Povesti - Galerie

Punga cu pungi

De la părinți

Niciodată nu era doar una, mereu erau mai multe, în bucătărie, într-o parte a dulapului alb. Nimic pasionant despre asta, în schimb în debara era o pungă cu pungi mai specială, cea cu pungi de cadouri, pungile frumoase, pungile scumpe, pungile de hârtie.

Pe parcurs, mama a investit și în niște pungi elitiste: plase de la diverse muzee sau din diverse orașe din străinătate pe care le vizita. Ține mult la ele, se cam supără dacă le iau, nu vrea să le pierdem. Sunt pungile ei „intelectuale”. Iată aici un exemplu: sunt în gara din Mangalia, iar lângă mine este punga din Valetta, Malta (Foto 1).

Din străinătate

Punga cu pungi m-a urmărit peste tot. În Spania când am plecat la 20 de ani cu Erasmus, în chiria pe care o împărțeam cu un indian și cu un spaniol, am instituit punga cu pungi. Evident, nimeni nu a ținut cont de ea. Fiecare cu punga lui!

În chirie

În prima chirie serioasă în care am stat în București, am împărțit apartamentul cu prietena mea cea mai bună și iubitul ei. Atunci a fost prima oară când am văzut ceva ce m-a uimit: prietena mea făcea regulat curat la pungi. Le sorta pe mărimi și le împacheta ca pe haine. Apoi le punea frumos în pungile cele mai mari și mai frumoase. Pungile cu pungi stăteau în spatele frigiderului. Nu prea luam de acolo pungi când aveam nevoie, mi-era peste mână și nici nu voiam să deranjez ordinea perfecta pe care o făcuse prietena mea.

La cămin

La cămin ne țineam punga cu pungi între chiuvetă și perete. Era mereu dezordine la pungi și mereu mai multe, mai multe, ne sufocam în pungi. Când am plecat de acolo, le-am aruncat.

În dreapta mea, după chiuvetă, se află punga cu pungi în bucătăria de la cămin, care nu se vede în poză. (Foto 2)

Ruxandra Simion