TERITORII DISPUTATE

Pot oare Omul, Plasticul și Natura să coexiste?

A doua incursiune ne-a adus în grădina Visssual din Brașov. Înconjurați de ”instalația” naturii, ne-am propus să experimentăm granița – teritoriul de mijloc, cel mai disputat, acolo unde limitele se reconfigurează permanent. 

Atot-vinovatul, plasticul, ne aduce aminte de lucruri pe care vrem să le uităm. De consecințe, de responsabilitate. Proiectăm asupra lui ”gunoiul” (fizic, moral, social) strâns de-a lungul anilor. 

Cum te poți împăca cu reziduurile acțiunilor tale?

”Ma poziționez la mijloc. În no man’s land. 

Apare plasticul – care vrea sa ocupe teritoriu.

Intervine și omul – care vrea să ocupe teritoriu.

Lupta dintre om și plastic. Omul dă naștere plasticului, bătălia e însă câștigată de cine rezistă în timp, cine rămâne, la final, cu natura…

Cele 3 lucrează împreuna, încercând să coexiste. Uneori se alchimizează, devin un întreg – o fragilitate despre tot. Tripolaritate – o distopie continuă.

Omul e parte din gunoi. Nu știi dacă e om, dacă e gunoi. Dresorul vântului și al naturii. 

Frică, anxietate, emoții dark la prima vedere, dar de fapt sunt un strat exterior.

Îmi venea să țin la piept și folia de plastic, și pe mine și pietrele și frunzele.”

Fotografiile nu sunt libere pentru uz comercial decât cu acordul echipei de proiect. Toate imaginile sunt proprietatea autorilor și nu pot fi utilizate sau distribuite fără a solicita acordul sursei. Dacă materialele vor fi distribuite pe alte platforme, acestea trebuie să fie însoțite de numele autorului. Pentru mai multe detalii ne puteți scrie pe plastic.memorie.risipa@gmail.com.